Articol publicat pe CovasnaMedia de către Iulia Drăghici:
La Întorsura Buzăului, între sediile Primăriei şi cel al Poliţiei, se găseşte una dintre cele mai frumoase construcţii din zona Buzaielor şi nu numai. Începută cu 22 de ani în urmă, Catedrala „Sfânta Treime” se află acum la etapa de pictură, cu mai bine de 60% din lucrare finalizată. Clădirea, „începută în cer şi finalizată pe pământ”, cum spune preotul Ciprian Popica, îmbină stiluri arhitecturale din zona Ardealului, dar şi a Moldovei, Covasna fiind un judeţ de graniţă.
Ultima dată când am fost în această Catedrală a fost în urmă cu două veri, cu ocazia unei nunţi, dar pe atunci schelele de lemn ocupau mare parte din „decor”.
Auzisem recent că lucrările la pictură avansează, dar şi că proiectul a ajuns la mâna unora dintre cei mai pricepuţi pictori din ţară, astfel că, îndemnată de o curiozitate tinerească, am vrut să văd stadiul lucrării şi să transmit, prin intermediul unui articol, impresiile.
Am stabilit într-o joi după masă, în urmă cu două săptămâni, cu preotul paroh din Întorsura Buzăului, Ciprian Popica, să merg la Catedrala oraşului a doua zi dimineaţa, în jurul orei 8:30. Chiar dacă nu m-a putut însoţi, pentru că slujea în Biserica „veche” din vecinătatea Catedralei, construită din piatră şi cărămidă între anii 1836-1848, pe chipul părintelui s-a înfiripat un zâmbet cald, cu subînţeles, mai ales când i-am spus de ora la care aş vrea să merg să văd lucrarea. Abia mai târziu am înţeles expresia facială care a însoţit cuvintele: „Da, e o oră foarte bună pentru fotografii”.
Vinerea dimineaţa, un soare cu dinţi păzea cerul Întorsurii. M-am prezentat la ora indicată şi mi s-a permis accesul în lăcaşul de cult, printr-un pasaj accesat mai degrabă de cei „de-ai casei”. Trebuie să spun că până acum am văzut câteva, nu foarte multe, biserici şi catedrale din ţară şi străinătate. Întotdeauna mi-au plăcut, mai mult sau mai puţin, dar plecam şi cu sentimentul că parcă îi lipseşte ceva. Cum am precizat anterior, şi în această catedrală am mai intrat de câteva ori cu ocazia unor evenimente, de exemplu la nunţi sau la slujba din noaptea de Înviere.
De această dată, însă, a fost total diferit. M-a cuprins o emoţie nemaiîntâlnită. Inima a început să îmi bată tot mai tare, respiraţia aproape că mi s-a oprit şi toate cuvintele mi-au rămas în gât. „Nu pot să cred!” a fost primul gând care mi-a venit în minte după ce ochii mi-au căzut pe pictura de pe pereţi. Razele calde ale soarelui mângâiau feţele sfinţilor care zâmbeau fin din bolta albastră a Catedralei. Aurele, pictate cu foiţă de aur, străluceau asemenea celor mai frumoase podoabe din lume. „Asta înseamnă bijuterie arhitecturală”, mi-am zis, surâzând, în sine mea. Mai mult decât frumuseţea picturii, lumina caldă care pătrundea la acea oră a dimineţii pe gemuleţele din boltă aducea o căldură şi o linişte imposibil de redat în cuvinte.
Continuarea articolului o găsiți pe stiri.covasnamedia.ro…